header3

Chirurgia nasului (rinoplastie)

In geografia fetei, nasul joaca un rol important iar aspectul sau va fi determinant pentru aspectul general al fetei. O fata placuta este o fata in care toate structurile – de la nas, la frunte, la gura, barbie sau urechi – sunt proportionate si creeaza un aspect general armonios.

Pentru a fi in armonie cu restul fetei, nasul trebuie sa fie simetric si sa pastreze trasaturile generale ale fetei. Un nas disproportionat poate strica aspectul fetei, devenind sursa de nemultumire pentru pacient.

Astfel, un nas cu trasaturi ascutite nu se va potrivi bine cu o fata rotunda si invers. Un nas “in vant” nu se va potrivi cu o barbie putin dezvoltata, si exemplele pot continua.

Dar mai intai de toate, un nas trebuie sa-si indeplineasca functiile pentru care a fost creat: respiratia si mirosul.

Rinoplastia poate contribui atat la imbunatatirea estetica, cat la imbunatatirea functionala a nasului.

Ce este rinoplastia. Rinoplastia imbunatateste atat aspectul, cat si functionalitatea nasului

In perceptia generala termenul de rinoplastie se refera la corectia estetica a nasului prin procedeu chirurgical. In realitate, rinoplastia poate avea atat scop cosmetic, cat si functional, putand corecta functiile nasului: respiratie si mirosul.

Niciodata problema functionala nu trebuie sa fie neglijata, din contra, cand exista ea trebuie identificata si rezolvata cu prioritate.

O situatie aparte apare atunci cand disfunctionalitatea este subclinica: pacientul sau pacienta respira pe nas la limita acceptabilului, nici foarte rau dar nici foarte bine, dar s-au obisnuit oarecum cu situatia si se prezinta la chirurgul estetician focusati pe aspectul estetic. In acest caz, problemele functionale trebuie rezolvate prioritar chiar daca presupun costuri si durata operatorie suplimentare, altfel dificultatile de respiratie se vor accentua postoperator si vor deranja in mod real si constient pacientul.

Operatia de corectie a nasului nu este o tehnica universal valabila pentru orice pacient. Procedura finala este o suma de procedee mai mici adresate fiecarei zone anatomice a nasului in parte (parte osoasa, parte cartilaginoasa, varf, nari, sept etc).

Pentru fiecare zona exista tehnici de reductie, marire, rotare, coborare, ingustare etc, astfel incat operatia finala trebuie sa fie una personalizata pentru fiecare pacient in concordanta cu necesitatile si dorintele lui/ei.

Consultatia

La prima intalnire cu chirurgul plastician, pacientul trebuie sa se exprime cat mai exact in legatura cu asteptarile si obiectivele de ordin estetic sau functional, in ordinea prioritatilor personale.

Dupa o examinare completa a nasului, medicul ofera consiliere pacientului si se stabilesc de comun acord toate modificarile care urmeaza sa aiba loc.

Decizia de a se supune unei operatii de rinoplastie nu trebuie luata sub impulsul emotional de moment, ci este recomandat sa se ia “la rece”, dupa o analiza exacta a situatiei si o discutie detaliata cu medicul chirurg.

Preoperator

Se vor efectua un set de analize de sange si investigatii, care sunt standard inainte de orice act chirurgical, iar daca rezultatul este normal, se face programarea interventiei.

Operatia se face in perfecta stare de sanatate, iar in cazul pacientelor se va evita perioada de menstruatie datorita riscului crescut de sangerare.

Interventia

Operatia se face sub anestezie generala pentru confortul maxim al pacientului.

Durata operatiei este variabila, ea crescand proportional cu numarul de obiective propuse. Deviatia de sept, plastia cu grefe, reconstructia de valva interna sau externa vor creste intotdeauna timpul interventiei.

Inciziile pot fi exclusiv in interiorul nasului, sau pot fi in interior cu o extensie la nivelul columelei (portiunea de tesut dintre cele doua nari). Fiecare tehnica are avantajele si dezavantajele ei, iar alegerea tehnicii depinde de obiectivele operatiei.

Postoperator

Postoperator pacientul are nevoie de protectie pe dorsul nasului – pe care o mentine in general 12 zile –  si de mese in interior pentru o perioada in medie de 3 zile. Mesele impiedica respiratia nazala, pacientul respirand pe gura in acest timp.

Echimozele si edemul (umflaturile) la nivelul ochilor sunt normale dupa rinoplastie, ele trecand progresiv la sfarsitul celor 12 zile cand se inlatura atela si se suprima firele.

In aceasta perioada pacientul va dormi exclusiv cu fata in sus (altfel nasul se va dezumfla asimetric), va evita efortul fizic, pozitia in jos a capului, traumatismele.

Dupa inlaturarea meselor va incerca sa respire cat mai mult pe nas (din cauza edemului intern si extern vor fi dificultati temporare de respiratie).

Picaturile vasoconstrictoare de tipul Olinth, Rinofug etc nu sunt incurajate, dar pentru curatarea nasului se va folosi ser fiziologic si betisoare de urechi. Stranutul si manipularea nasului in timpul manevrei de stergere trebuie evitate.

In cele 12 zile cat se pastreaza atela se vor face cateva pansamente si toalete locale, pentru a dirija cicatrizarea in mod favorabil. Intervalul dintre pansamente se stabileste in functie de situatie si trebuie respectat conform indicatiilor. Purtarea ochelarilor va fi evitata timp de doua luni.

Important de stiut este ca, desi avem o vindecare primara la sfarsitul primelor doua saptamani, nasul este inca umflat iar acest edem scade progresiv mai rapid in primele doua luni si apoi din ce in ce mai lent timp de 8 – 12 luni. Abia dupa 1 an de zile putem spune ca procesul de cicatrizare s-a terminat complet si vorbim despre aspectul final al operatiei.

Complicatii

Desi rare, hematomul, seromul, infectia – complicatii ce pot aparea dupa orice interventie chirurgicala – sunt teoretic posibile.

Necroza de mucoasa apare mai frecvent in cazul septoplastiilor si poate duce la perforatie septala in cazul in care este bilaterala.

Complicatiile tardive includ cicatrici vicioase. Cicatricea dupa incizia la nivelul columelei se vindeca in general bine, dar o cicatrice cheloida poate fi posibila, mai ales la un pacient care este predispus in general la cicatrici cheloide.

Cicatrizarea interna nu se refera doar la cicatricile post incizie intranazale (care nu se vad din afara), ci la cicatrizarea data de vindecare la nivelul tesuturilor manipulate in actul chirurgical (piele, cartilaj, muschi, mucoasa).

Cicatrizarea interna este foarte greu de prevazut, si poate da retractii nedorite, asimetrii, respiratie dificila. In primele luni de la operatii pot aparea asimetrii temporare date de edem, in special daca pacientul a dormit pe o parte, dar aceste asimetrii si variatii de volum sunt temporare si trec foarte repede.

Variatii temporare de volum pot aparea si la schimbarile de vreme, mai ales daca rinoplastia a inclus si fracturi ale oaselor nazale.

Toate complicatiile, fie ele mai mult sau mai putin frecvente, trebuie cunoscute de persoana care decide sa se opereze estetic la nas iar daca sunt temeri legate de acestea, interventia trebuie temporizata pana la  clarificarea nelamuririlor.