header3

Marirea sanilor cu implante mamare

Augmentarea mamara sau marirea volumului sanilor cu implante este una dintre cele mai populare interventii estetice in intreaga lume.

Sanii sunt simbolul prin excelenta al feminitatii, iar sanii frumosi sunt un punct de atractie instinctiva din partea sexului opus. Femeia care trece printr-o operatie estetica la nivelul sanului se va simti mai frumoasa si va deveni mult mai increzatoare in sine, atat la nivel fizic, cat si din punct de vedere psihologic.

Tipuri de implante: implante cu ser fiziologic sau implante cu silicon

In chirurgia estetica moderna, marirea sanilor se face cu implante mamare umplute cu ser fiziologic sau cu silicon.

Implantele mamare umplute cu ser fiziologic au atuul ca sunt umplute cu apa cu sare (ser fiziologic), dar au dezavantajul ca aspectul si consistenta lor difera de cea a sanului. Un alt dezavantaj este faptul ca la miscare fac “valuri” – efect vizibil in special la pacientele slabe.

Implantele cu silicon (gel coeziv silicon) au o consistenta foarte apropiata de cea a sanului, cele mai moderne chiar isi modifica forma odata cu sanul cand pacienta este la orizontala.  Necesita o incizie putin mai mare si sunt mai scumpe, dar pe de alta parte nu au un termen obligatoriu de schimbare. Sunt mult mai durabile si au un risc mai mic de contractura capsulara in special daca sunt plasate submuscular. Un avantaj suplimentar al protezelor de silicon cu gel coeziv este acela ca in cazul rarisim al ruperii implantului, gelul ramane pe loc si nu migreaza in organism.

Dupa forma, implantele sunt rotunde sau anatomice (in forma de lacrima).

Alegerea tipului, formei si marimii implantului se face la consultatia preoperatorie, in functie de caracteristicile sanului si de proportiile corpului.

Incizia

Incizia (si automat cicatricea postoperatorie) se poate plasa fie in pliul inframamar (sub san), fie imediat sub areola, in axila, sau la nivelul ombilicului.

Exista argumente pro si contra pentru fiecare tip de incizie (sau abord), dar suma avantajelor minus suma dezavantajelor face ca incizia inframamara sa fie cea mai raspandita.

Pozitionarea implantelor

Implantele se pot aseza sub glanda mamara sau sub muschiul pectoral.

Plasarea implantului subglandular are avantajul unei tehnici mai rapide si mai usoare, cu o recuperare mai rapida postoperator, dar are dezavantajul imens al unui risc mult mai mare de contractura capsulara (cea mai de temut complicatie in timp a implantului mamar); dupa o perioada mai mare sau mai mica marginea superioara a implantului se palpeaza sau chiar se si vede ca o “treapta”, in special la pacientele slabute.

Plasarea implantului in spatele muschiului pectoral are dezavantajele unei interventii mai lungi si a unei recuperari dupa operatie mai lente, dar are avantajul indiscutabil al unui efect mai natural si mai durabil in timp, a unui risc mult mai mic de contractura capsulara, precum si a mascarii conturului implantului in partea superioara.

In concluzie, prin combinarea celor anterior mentionate (abord/ incizie, plasare, tip implant, forma, volum) rezulta o multitudine de variante. Este rolul chirurgului sa decida care din aceste variante este cea mai avantajoasa si cea mai potrivita pentru fiecare caz in parte, tinand cont de nevoile si exigentele pacientei.

Procedura: ce trebuie stiut

Inainte de orice manevra chirugicala sunt necesare un set de analize si investigatii standard. In plus se va efectua o ecografie mamara si/sau mamografie.  Operatia este planificata doar in cazul in care toate rezultatele sunt in limite normale.

Operatia se face sub anestezie generala, ceea ce asigura un confort maxim pacientei. In functie de situatia intraoperatorie, pot exista sau nu tuburi de dren pentru una sau doua zile. Sutura la piele se face exclusiv cu fire care se resorb singure. Cu pansamentele moderne de care dispunem la ora actuala se poate face dus peste zona de sutura fara a exista riscuri de evolutie nefavorabila.

Postoperator exista dureri de intensitate variabila de la o pacienta la alta, dureri care sunt mai mari in cazul in care implantul este plasat subpectoral. Durerile sunt maxime in primele 3 zile, dupa care incep sa scada treptat.

Orice san operat este edematiat (umflat) imediat dupa operatie, insa edemul se reduce treptat, iar aspectul final se va obtine dupa cateva luni de la interventie.

Alte recomandari

Imediat dupa operatie se va purta o bustiera speciala care are rol dublu: contribuie la obtinerea unei forme optime a sanului, si diminueaza  disconfortul primelor saptamani. Bustiera se mentine timp de doua luni.

Pentru obtinerea unui rezultat cat mai bun si cat mai rapid, pacienta trebuie sa evite efortul fizic in general, si in special miscarile care implica zona toracelui si a umarului (extensii, sprijin in maini, ridicarea greutatilor, sport).

Expunerea la radiatii ultraviolete (plaja, solar) va fi evitata, deoarece zona cicatriciala imatura se va pigmenta diferit fata de pielea normala.

Complicatii

Complicatiile implantelor mamare pot fi imediate sau tardive. Ele trebuie stiute inainte de efectuarea operatiei, iar riscul lor trebuie asumat de catre pacient.

Complicatii imediate pot aparea in primele doua saptamani (pana la vindecarea primara) dar frecventa lor este minima atunci cand tehnica operatorie este buna si cand se respecta indicatiile postoperatorii:

  • sangerare si hematom
  • serom, limforagie
  • migrarea sau schimbarea pozitiei implantului
  • infectia

Complicatiile tardive apar la luni sau ani de la operatie. Unele apar mai ales in situatii speciale (traumatisme locale severe), altele sunt consecinta raspunsului organismului la implant.

De aceea calitatea implantului este esentiala, iar implantele ieftine sunt asociate mult mai frecvent cu complicatii tardive decat cel performante.

  • contractia capsulara
  • limforagie
  • infectie
  • migrarea sau schimbarea pozitiei implantului
  • cicatrici vicioase sau cheloide
  • respingerea implantului de catre organism

Statistic, cele mai frecvente complicatii imediate sunt hematomul si seromul, iar cele mai frecvente complicatii tardive sunt contractura capsulara si schimbarea pozitiei implantului.