header3

Tratamentul cicatricilor

Cicatrizarea este modul organismului de a vindeca o agresiune asupra tesuturilor, fie ea traumatica sau chirurgicala.

Cicatrizarea nu este limitata doar la piele, este un proces care cuprinde toate straturile si tesuturile anatomice afectate de un traumatism sau de o interventie chirurgicala din trecut.

Din aceasta cauza, pe langa aspectul inestetic, cicatricile pot avea depresiuni, retractii, aderente fata de tesuturile invecinate sau subiacente care uneori pot duce la probleme functionale (de exemplu dificultati de inchidere completa a ochiului in cazul unor cicatrici la pleoape, limitare a miscarilor cand sunt situate la nivelul zonelor de flexie, etc).

Din punct de vedere al aspectului exterior, vorbim de o vindecare primara a unei leziuni in momentul in care cicatricea, epitelizarea in zona respectiva, are suficienta maturitate si rezistenta ca sa impiedice patrunderea microbilor din exterior si pierderea de lichide si electroliti din interior si zona respectiva nu se desface la miscarile normale.

Vindecarea primara are loc intre 8 si 21 de zile (in functie de zona) pentru plagile postchirurgicale, pentru cele post-traumatice aceste intervale sunt relative.

Cicatricea vindecata primar are o culoare initiala rosie-violacee, ulterior devine rosiatica, rosu-deschis, roz, iar dupa 8-12 luni devine alba, moment in care vorbim de cicatrizarea si aspectul definitiv.

Foarte frecvent, in cursul de maturare si remodelare al cicatricii au loc fenomene de hipertrofie, hipotrofie, latire sau aparitia de cicatrici cheloide.

Calitatea finala a cicatricii depinde de mai multi factori, incepand cu calitatea suturii initiale si terminand cu zona in care este plasata (regiunea presternala, genunchiul, umarul sunt zone predispuse la cicatrizari dificile).

Siguranta cicatrizarii cu restitutio ad integrum – altfel spus, repararea integrala a unei cicatrici – este o problema inca nerezolvata a medicinei in stadiul actual.

Pentru a obtine un aspect estetic cat mai bun posibil al cicatricilor exista un arsenal variat de manevre chirurgicale sau non-chirurgicale, si o multitudine de tratamente locale – fiecare avand indicatiile si limitarile sale.

Cu exceptia situatiilor relativ urgente (de exemplu retractii palpebrale ce determina probleme oculare ce devin ireversibile) este bine ca tratamentul chirurgical sa fie temporizat pana la obtinerea maturizarii cicatricii initiale. Pana atunci se apeleaza la tratamente si topice locale care grabesc acest proces si ajuta la ameliorarea aspectului.

La consultatie se stabilesc bilantul structurilor implicate in cicatrizare, strategia terapeutica si momentul cel mai potrivit operatiei.

Interventia chirurgicala nu trebuie interpretata doar ca o excizie de piele deformata si suturarea in acelasi loc. Uneori este nevoie de sa fie aduse tesuturi din vecinatate pentru a umple unele denivelari, alteori este nevoie de plastii locale pentru a trata sau preintampina eventualele tulburari functionale. Cand exista, problemele functionale au intotdeauna prioritate in tratament fata de aspectul estetic.

Anestezia difera, in functie de procedeu, de la anestezie locala simpla, la anestezie locala potentata intravenos si pana la anestezie generala pentru cicatrici mari sau operatii mai complicate.

Calitatea optima a viitoarei cicatrici depinde de multi factori, incepand cu tehnica operatorie impecabila, materialul de sutura de cea mai buna calitate, absenta complicatiilor, respectarea indicatiilor si a managementului postoperator pana la vindecarea definitiva.

Recidiva, desi rara, este posibila in special in cazul cicatricilor cheloide. Cicatricile cheloide se datoreaza sintetizarii de catre organism in timpul procesului de vindecare a unui colagen anormal, ducand la un aspect hipertrofic, inestetic si uneori dureros al cicatricii.

Managementul postoperator este extrem de important in tratamentul cicatricilor cheloide, pentru ca aceasta problema este mai usor de prevenit decat de tratat, dar o garantie a lipsei recidivei este imposibila.